Incompatibilitatea RH

Incompatibilitatea RH

Există situaţii când organismul mamei poate produce anticorpi împotriva propriului copil. Este vorba despre incompatibilitatea intre sângele mamei si al copilului aflat in uter, numita INCOMPATIBILITATEA RH.

Grupele sanguine O, A, B si AB se determină  pe baza prezenţei sau absenţei anumitor proteine speciale, A şi B la suprafaţa globulele roşii. O altă proteină, numita factor Rhesus, determina împărţirea populaţiei în Rh pozitiv sau negativ. Întrucât gena care determină prezenţa proteinei Rhesus este prezentă la 85% din populaţie, 85% dintre persoane sunt Rh pozitive.

Cu toţii ştim că nu este bine sa primim sânge de la persoane cu altă grupa de sânge decât cea pe care o avem. Acesta e motivul pentru care, în caz de accidente, în hemoragii, primul lucru înaintea unei transfuzii este determinarea grupei de sânge a pacientului.

Daca o persoană primeşte sânge ce conţine alte proteine de grup decât propriul sânge,  ea va produce anticorpi împotriva proteinei „străine” şi va dezvolta un soi de „alergie” la acea proteină. De exemplu persoanele cu grup sanguin A, nu au proteina B. Daca ar primi o transfuzie cu sânge aparţinând grupelor B, sau AB, care conţin proteina B, ar face o reacţie de incompatibilitate la proteina B, care ar putea duce chiar la moarte.

Probleme legate de „Rh” apar doar pe parcursul sarcinii. Daca o mamă Rh negativă are un copil Rh pozitiv, mama ar putea „reacţiona” la sângele copilului şi poate produce anticorpi anti-Rh. Cum în mod normal, sângele mamei nu vine in contact cu sângele copilului decât în timpul naşterii, primul copil nu este afectat, de obicei, de aceasta incompatibilitate.

Atunci când mama va avea şi alţi copii Rh pozitivi, concentraţia anticorpilor materni anti Rh va creşte foarte mult. Anticorpii antiRh de la mamă vor trece, în cursul sarcinilor ulterioare, prin cordonul ombilical la copii şi vor produce distrugeri ale globulelor roşii şi anemie severă.

De aceea, femeile însărcinate trebuie să se prezinte la medicul de familie împreuna cu soţul, pentru luarea în evidenţă a sarcinii şi determinarea Rh-ului, condiţie obligatorie pentru sănătatea viitorilor copii.

Distrugerea globulelor roşii din sângele copilului determină acumularea, în cantitate mare, a unui pigment numit bilirubină care poate produce icter cu leziuni cerebrale cu paralizie, orbire, surditate si tulburarea dezvoltării intelectuale.

Uneori sarcina „se opreşte în evoluţie” de obicei după a 28-a săptămână. Dacă sarcina e dusă la termen, copilul se naşte colorat galben intens şi are ficatul şi splina enorme. În paralel, copilul suferă de anemie severă, prin distrugerea hematiilor.

Anemia si excesul de bilirubină pot fi corectate prin exanguino-transfuzii, imediat după naştere sau chiar în „burta mamei”(înlocuirea sângelui propriu cu alt sânge, prin intermediul cordonului ombilical). Icterul dispare prin expunerea la ultraviolete imediat după naştere. Metoda transforma bilirubina periculoasă intr-una netoxică pentru creier.

Femeile Rh negative pot primi o injecţie cu o globulină antiD în săptămâna 28-32 de sarcină sau, cel mai târziu, la 72 de ore după naşterea unui copil Rh pozitiv. Odată sensibilizată la proteina D, globulina injectabilă nu mai are efect. Imunoglobulinele D trebuie administrate si in cazul unui avort, a unei sarcini extrauterine, sau după practicarea unei puncţii de recoltare a lichidului amniotic (amniocenteza) la femei Rh negative.

Close Bitnami banner
Bitnami